Inima-ți caută o certitudine...
Speri s-o afli luând atitudine:
Urci să ajungi pe 'nălțimi ideale,
Stâncă s-așezi sub picioarele tale.
Hâtru, rânjește, la tine, destinul...
Recea cremene nu susține preaplinul.
Incertă e simpla supraviețuire...
Se cutremură stânca-ți de ocrotire.
Te simți confuz... Teama ia amplitudine!
Ocrotitoare-i Alta! Ia atitudine!
Să-ți dai temelie Stânca de certitudine!

Tu simți setea aceea, de cerb însetat...
E setea acelui ce este chemat!
Izvoarele lumii ajunsa-au amare?
Unu-i Izvorul de astâmpărare!
Benefică-i setea! Să fii din drumeții
Edenul ceresc țintind și Izvorul Vieții
Și, bând din Izvor, setea va afla potolirea,
Te-a învălui Cerul, cu liniștirea...
E dulce ca sărutul după suspin.

Vino! Isus e salvarea din launtricu-ți chin!
Vino! Astâmpără-ți dorul! Amin.